Ca una din cele mai vechi mănăstiri din Ţara Românească, Tismana a constituit şi unul din primele centre de activitate cărturărească şi artistică, activitate pe care a desfăşurat-o cu continuitate până în secolul al XIX-lea.

   Fraţii aduşi de Cuviosul Nicodim care au ridicat cu mâinile lor biserica, şi stareţul lor, care nu se dădea în lături să copieze şi să împodobească singur textul Tetraevanghelului, au fost întemeietorii acestei tradiţii culturale. Deşi Cuviosul Nicodim nu a avut urmaşi direcţi în miniaturistică, totuşi mulţi copişti de manuscrise s-au format şi au lucrat mai târziu la Mănăstirea Tismana. Fota Grămăticul în secolul al XVII-lea, Visarion Ieromonahul, Nicodim Greceanu Ieromonahul, Grigore Ieromonahul, Ieremia Câmpulungeanu în secolul al XVIII-lea, Chiril Râmniceanu şi Dionisie Eclesiarhul în primii ani ai veacului trecut, au copiat manuscrise din cele mai diferite, încercându-şi talentul şi cu modeste desene în peniţă. La Mănăstirea Tismana erau organizate ateliere capabile să creeze obiecte de artă de mare rafinament, ca panaghiarul de argint de la începutul secolului al XVI-lea. Meşteri vestiţi ai cioplirii lemnului ca Ghenadie şi Gavril, nu se sfiau să-şi semneze operele. Toaca de la Tismana, piesă unicat, a fost făurită tot de un călugăr din mănăstire.  

   Tismana a dat şi oameni de cultură care au călcat pe urmele primului stareţ. Serghie ajunge sub Mihai Viteazul episcop de Muncaciul Maramureşului, iar Dionisie Lupu un luminat sprijinitor al vieţii culturale din mănăstire în secolul trecut.

   Mănăstirea Tismana reprezintă una din cele mai vechi şi importante fundaţii monastice din ţară şi prima arhimandrie a ei. Centru al rezistenţei ortodoxe în lupta pentru păstrarea fiinţei naţionale, bază întărită a răscoalei poporului din 1821, centru cultural care a reflectat cu fidelitate toate etapele de înflorire artistică ale Ţării Româneşti, Tismana îşi justifică faima pe care şi-a păstrat-o şi prin faptul că este în măsură să dea vizitatorului de astăzi o idee cuprinzătoare despre o mare instituţie religioasă a epocii feudale.