De jur împrejurul pietrei aşezate în 1843 pe mormântul Cuviosului Nicodim este dăltuit condacul din slujba sfântului: “Ca cel împreună râvnitor şi ca pre un părinte mai mare, toată lavra cu credinţă te cinsteşte pe tine, sfinte Nicodime, pre care cu rugăciunile tale păzeşte-o fericite totdeauna biruită de toate nevoile şi neclintită ca un cuvios şi pururea părinte slăvit”. Inscripţia funerară are următorul text de aleasă simţire şi recunoştinţă: “În acest loc a fost înmormântat trupul sfântului prea cuviosului părintelui nostru Nicodim arhimandritul, începătorul din temelie acestui sfânt şi dumnezeiesc lăcaş, carele l-au înălţat şi zidit prin râvna şi cu ajutorul binecredincioşilor Radu V(oie)v(od). Şi precum încă şi în urmă fiind multe şi nenumărate minuni (a) făcut acest sfânt, şi după mutare preaslăvite fiind moaştele sale cu dar dumnezeiesc, scoase dar au fost din acest mormânt şi în sicriu puse în sfânta biserică. Iar după trecerea a mulţi ani, din întîmplările vremilor celor cu multă răzmeriţă şi robii ce au fost pe acele vremi, părinţii aflaţi, din mănăstire au ridicat moaştele sfîntului şi le-au tăinuit singuri ştie unde, după vremi s-au scăpătat de aici cu totul neştiute; iar acum se face că s-ar fi aflând în ţara Slavoniei, la mitropolia din Munte Negru, iar aici pribeag sfîntul, au fost lăsat numai un deget de la mîna sfîntului şi alte odoare, spre evlavia iubitorilor de Hristos creştini, care şi acum se află multe tămăduiri de boale se dăruiesc de cei ce cu credinţă năzuiesc. Spre ştiinţă s-a scris că această pisanie, în egumenia arh(imandritului) Spiridon, sub stăpînirea măriei sale,  prinţul domn George D. Bibescu v(oie)v(od), fiind mitropolit a toată Ungrovlahia, prea sfinţitul d(omn) Neofit, 1843, iulie 7”.

   În faţa bisericii mari privirea este atrasă de un chenar format din patru pietre făţuite care formează ancadramentul intrării principale. Pe piatra de sus şi pe cele laterale se află o inscripţie lucrată cu multă artă, cu un text în limba slavonă, mărginit de un decor format din doi vreji care se împletesc simplu, lăsând în exterior câte două frunze şi câte un boboc floral, ornament repetat în lanţ. Prima parte a inscripţiei consemnează refacerea celor trei uşi ale bisericii: “S-au făcut aceste sfinte trei uşi în timpul egumenului Vasile, când domnea piosul Io Petru voievod (Radu Paisie) şi fiul său Marcu (Mircea) voievod, în anul 7050 (1541) luna septembrie 14”. Cea de-a doua inscripţie conţine Troparul Născătoarei de Dumnezeu: “Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit Născătoare de Dumnezeu. Mutatu-te-ai la viaţă fiind maica vieţii, şi cu rugăciunile tale izbăveşte din moarte sufletele noastre”.

   În naos, pe peretele de apus, într-o pisanie în penel scrisă în limba română cu caractere chirilice, este consemnată opera zugrăvirii policrome de către Nedelcu, mare vornic al lui Petru cel Tânăr (1559-1568): “Prin numele Tatălui şi al Fiului şi cu ajutoriu(l) Sf(î)ntului Duh, Amin însă eu robul stăpînului I(isus) H(risto)s, Io Radu l vo(i)evod am zidit acest sf(î)nt şi d(u)mnezeiesc lăcaş, Adormirea prea Sfintei noastre de D(u)mnezeu Născătoare şi pururea Fecioara Mariia, din temelie pînă săvîrşit, sf(î)nta mănăstire Tismana, trecînd spre lăcaşul cel de veci. Deci, după aceia, cu voia lui D(u)mnezeu, cu robul lui D(u)mnezeu, jupan Nedelcu vel (mare) vornic fiind la bunul credincios acest sf(î)nt lăcaş nezugrăvit, şi cu ajutorul lui D(u)mnezeu a Adormirii Sf(i)ntei sale Maici şi prin rugăciunile Sf(î)ntului, părintelui nostru Nicodim arhimandritul, am râvnit cu toată inima mea şi am zugrăvit (şi) înfrumuseţat cu toată podoaba D(um)nezeului de sus, dînd rugăciune la măria sa bine credinciosul Io Petru vo(i)evod, feciorul marelui Mircei vo(i)evod, me-au dat voie şi carte domnească de am săvîrşit în zilele egumenului Kir Ioan, la leat 7073 (1564) octombrie 14. Şi au fost jupan Gheorghe mărturie. Şi-au zugrăvit Dobromir ot (din) Tîrgovişte. 7073 (1564)”.

   Matei Basarab a înzestrat mănăstirea cu un clopot pe care se vede stema ţării, vulturul cu crucea în cioc, de o parte soarele şi de alta luna, iar deasupra o coroană. Inscripţia de pe clopot menţionează: “Acest clopot l-a făcut Io Matei Basarab Voievod şi l-a dat la Mănăstirea Tismana, cu îndemânarea şi cu toată osârdia a mitropolitului Kir Ştefan. Şi a fost ispravnic căpitanul Buliga, Io Matei Basarab, cu darul lui Dumnezeu principe şi voievod al Munteniei”.

   O inscripţie pe zid, în penel, pomeneşte despre refacerea picturii de către Stanca Glogoveanca: “Cu mila şi cu ajutorul lui D(u)mnezeu, văzând noi că fiind sf(î)nta mănăstire zugrăvită de dumnealui jupan Nedelcu vel (mare) vornică, în zilele lui Petru vo(i)evod de la leat 7073 (1564) se foarte învekise, m-am îndemnat cu Ioan arhimandritu egumen, cu keltuiala sfintei mănăstiri şi cu ajutorul d(u)mn(ea)ei jupînesei Stanca consuelereasa Glogovianca, după răposarea boierului (du)mneaei Mihail consil(i)eriu Glogoveanu, au dat d(u)mneaei aorul şi văpselile şi s-au înfrumuseţat prin cum se vede, ca să am vecinică pomenire eu şi d(u)mnealor. Şi s-au zugrăvit în zilele pria înălţatului împărat Kesar al şaselea biroitor, Carol al romanilor, la leat 7240 (1732) august 5”.

   Ca toate bisericile din dreapta Oltului, biserica Mănăstirii Tismana a avut de suferit din pricina otomanilor. Despre noile lucrări făcute până în 1766 glăsuieşte următoarea pisanie din pronaos de pe zidul dinspre apus, de deasupra uşii: “Această sf(î)ntă şi d(u)mnezeiască biserică s-au împodobit cu zugrăveala, precum se vede cu toat(ă) keltuial(a) dumnea(e)i consil(i)ere(a)sa Stanca Glogoveanca însă biserica, altariul şi tinda şi anăvonul, pentru vecinica pomenire a dumneaei şi a tot neamul dumneaei, în zilele prea luminatului domnă, Io Scarlat Grigorie Ghica voievod, în zilele prea sfinţiei sale, părintelui Parthenie episcopul Rîmnicului-Noului Severin şi fiind igumen la această sf(î)ntă mănăstire, părintele Gherasim arhimandrit Mai 30 zile, leat 7274 (1766) şi fiind zug(rav) Dimitrie diaconu(l), pis (a scris)”.

   Distruse de cotropitori şi refăcute în 1541 sub egumenul Vasile, în zilele lui Radu Vodă Paisie, uşile bisericii mari au fost refăcute – după cum arată o inscripţie dăltuită în lemn la intrarea principală, în anul 1698: “Ace(a)stă sf(î)ntă uşă s-au făcut în zilele (lui) Io Constantin B(asarab) voi(e)vod, fiind mitropolit Kir Teodosie, de egumenul Daniil, septembrie, ziua 4, leat 1698. Nichita meşter”. Aceste uşi se află în momentul de faţă la Muzeul Mogoşoaia. În 1782 uşile de pe latura de vest au fost înlocuite cu altele făcute din lemn de nuc, cu cheltuiala aceleiaşi generoase donatoare şi ctitor Stanca Glogoveanu care a pus să se dăltuiască, pe canatul din stânga, următoarele cuvinte: “Această uşă s-au făcut cu toată cheltuiala dum(n)eaei Stanca Glogov(ea)nca consiliereasa, care o au ţinutu d(um)nealui Mihai Glog(oveanu) consil(i)er, care a fost fata dumnealui Staicu Bengescu consil(i)er, în zilele sf. Părintelui Mihail ig(u)m(en) şi arh(imandrit) Tis(menii), în leat (anul) 1782”. Împodobite cu sculpturi înflorate care încadrează scena Bunei Vestiri şi portretele Sfinţilor Petru, Pavel, Nicodim şi Antonie, aceste uşi se află în prezent în muzeul mănăstirii. O inscripţie începută pe canatul din stânga şi continuată pe cel din dreapta al uşii de pe latura nordică, datată tot 1782, menţionează: “Această uşă iaste făcută (cu) keltuiala mănăst(i)r(ii), de Sf. Părintele Mihai eg(u)m(en) şi arh(imandrit) M(ănăstirii) T(i)s(mana), iun(ie) 25, 1782”. Ceea ce admirăm astăzi sunt uşile impresionante refăcute în 1966 după acelaşi model din iniţiativa mitropolitului Firmilian, cu banii Mitropoliei Olteniei, în atelierele de la Mănăstirea Plumbuita. Tot în 1782, după cum arată o inscripţie, a fost refăcută uşa de la biserica spitalului mănăstiresc.

   Mai multe pisanii menţionează îmbunătăţirile importante făcute de energicul arhimandrit Spiridon care a refăcut o parte din pictură, icoanele împărăteşti, pardoseala, jeţurile, a lărgit ferestrele bisericii, inclusiv ale pridvorului. Una din inscripţii constituie o plăcută lectură datorită rimelor ce se încearcă în text: “Vremea ce singură face, după vremi iarăşi preface, precum şi aici veikimea şi vremi cu întîmplare, la multe lucruri au adus dehulare: tîmpla bisericii, icoanele toate şi uşile împărăteşti, zugrăveala cu sfinţi pînă deasupra de ferestre, pardoseala de jos, jeţurile, toate ferestrele fiind foarte strîmte, aceste toate s-au făcut şi ferestrile s-au mai lărgit buclionul în lăuntru, ca tihumenul afară de alte lucru den nou şi ziduri s-au făcut în vremea părintelui egumen Spiridon arhimandrit, în veacul cel mai plăcut ce Dumnezeu mi-au dăruit, fiind domn stăpînitor al ţării Gheorghie Dimitrie Bibescu voievod, care în anul acesta şi la această mănăstire au venit, privind. Eară arhipăstor şi mitropolit fiind domn Neofit, la anii de la H(risto)s 1844. Alecsie zograf din Cîmpulung”. De fapt lucrările au început în 1843, astfel că pe tocul de piatră al ferestrei de răsărit a altarului, stă scris: “Prefăcutu-s-au aceste ferestri în zilele pări(ntelui) arh(imandrit) Kir Spiridon, eg(umen). Leat 1843, luna mai 3”.

   În legătură cu actuala catapeteasmă a bisericii mari, o inscripţie menţionează: “Această sf(întă) tîmplă s-au făcut cu cheltuiala s(fin)tei mănăstiri, prin osteneala sfinţiei sale, egumen Kir Gherasim 7274 (1765-1766)”. Alte inscripţii arată că stranele au fost executate în 1731-1732 şi respectiv 1735-1736 cu cheltuiala egumenului Ioan, iar iconostasul mic a fost sculptat de Ghenadie monahul în 1741-1742.

   În bisericuţa bolniţei cunoscută astăzi sub numele de Paraclis, o candelă de argint în formă de pară are următoarea inscripţie: “A bisericii bolniţii, a măn(ăstirii) hr(a)m Sf. Nicolae, Tism(ana) 1842”. Pe o alta stă scris: “Dăruit(ă) de Ştefan Ieromonah(ul), bisericii Bolniţei Mîn(ăstirii) Tismana”.